Ziua a consemnat evenimentul de la Oradea în Ştiri pe scurt.

În curînd, un „caiet de impresii” la cald exprimate de cei care au participat la eveniment.

Una dintre urmările şcolii de vară, de reţinut pentru dumneavoastră, ar fi publicarea într-un volum a tuturor contribuţiilor care se vor încadra în canoanele editoriale referitoare la formă şi conţinut.

Lansarea volumului realizat în coediţie, Cristian Bădiliţă-Marius Cruceru şi Editura Universităţii Emanuel – o altă editură căreia îi va fi propus proiectul, ar putea fi lansat la următoarea ediţie a şcolii de vară de anul viitor, undeva la începutul lunii august.

Acest volum ar putea deschide o serie de studii ştiinţifice care să reflecte activitatea şcolii de vară ARSR, aflată anul acesta numai la a doua ediţie (Ipoteşti 2006, Oradea 2007)

Pentru ediţia de anul viitor o posibilă temă ar putea fi “Exegeza patristică asupra Noului Testament”.

Vă vom comunica din timp locul în care se va desfăşura evenimentul precum şi perioada, după ce se va decide care este cel mai potrivit interval din vacanţa de vară pentru un astfel de proiect.

Aşteptăm cu bucurie concluzii, evaluări, sugestii şi propuneri din partea dumneavoastră pentru îmbunătăţirea activităţii noastre.

Vă mulţumim pentru interes şi pentru cordialitatea pe care aţi arătat-o faţă de acest început care, sperăm noi, ar putea fi doar primul capăt al unui drum promiţător pentru comunitatea preocupată de studiile religioase, comunitate formată din cercetători aflaţi atît în România cît şi peste hotare.

Dr. Cristian Bădiliţă

Dr. Marius David Cruceru

Incheierea lucrărilor

August 19, 2007

Seminariile Şcolii de vară Perichoresis Ipoteşti – Oradea s-au încheiat la ora 17.00 odată cu lansarea celor două volume scrise de Răzvan Ionescu, România şi Julieta la fix şi Cînd sfinţii mergeau la teatru.

Lansarea, modestă în ceea ce priveşte participarea publicului orădean, a fost totuşi un prilej de autentică bucurie artistică, mai ales în momentul lecturii de către autor a primelor şi ultimelor pagini din România şi Julieta la fix.

Cristian Bădiliţă a prezentat lucrarea Cînd sfinţii mergeau la teatru cu mult umor, nedidactic, foarte entuziast.

Şcoala de vară s-a încheiat în urma unei evaluări foarte pozitive atît din partea participanţilor cît şi din partea co-organizatorului invitat, dr. Cristian Bădiliţă.

Le mulţumim tuturor celor care au avut “curajul” să participe la un asemenea “happening” (Voicu Bojan) şi care au adus cele bune şi au luat cele bune cu ei.

“cele bune să se-adune, cele rele să se spele… “

vom reveni!

UPDATE

Iată primele reacţii

A patra zi a debutat cu prezentarea lui Alin Suciu, Evanghelia lui Iuda, noi perspective. După traducerea din coptă, împreună cu un colectiv de cercetare, comitetul de cercetare din care face parte şi Alin Suciu descoperă că a ieşit un cu totul alt text, care poate fi citit într-o cu totul altă cheie hermeneutică. Starea de conservare precară a manuscrisului a îngreuiat foarte mult procesul de descifrare. Primele cercetări s-au făcut sub imperiul grabei şi muncii asupra unor manuscrise inexacte. Descifrarea corectă a manuscrisului ne determină să înţelegem că Iuda este numit Demon şi nu apostolul preferat.
După ce s-a tradus textul s-a propus o nouă cheie de lectură. Apostolii şi succesorii acestora au trădat învăţătura lui Isus, perpetuînd în numele său, cultul sacrificial iudeu închinat Dumnezeului biblic. Textul este o dezbatere legată de sistemul jertfelor. Pasajul fundamental este la pagina 39, versetele 18-28 şi 40 de la 1-4. Fiind un text gnostic, trebuie citit ca un text gnostic din perspectiva gnostică care respinge jertfa lui Isus, fiind respinsă şi carnalitatea, întruparea şi istoricitatea lui Isus.

Prezentatorul a arătăt, analizate fiind cîteva pasaje din text, care este diferenţa dintre traducerea publicată, inclusiv în româneşte şi traducerea corectă, realizată chiar de Alin Suciu.

Perspectiva asupra textului se schimbă radical.

UPDATE

Otniel Veres a prezentat proiectul tezei sale de doctorat asupra epistemologiei lui Carl Henry, un construct care pleacă de la gîndirea apriorică, o epistemologie revelaţională. Proiectul a generat discuţii în urma cărora s-au conturat mai multe sugestii pentru tînărul candidat.

UPDATE 

A fost prezentat proiectul lui Liviu Mocanu, Peştele lui Petru,  proiect care se va bucura de o amplă descriere în volumul care va fi publicat. Proiect care însumează şapte sculpturi, peştele lui Petru surprinde momentele încărcate de simbolism din textul biblic.

UPDATE

După o  scurtă prezentare a unei viitoare cărţi, Marius Cruceru a încercat să propună o grilă de selecţie şi sistematizare din oceanul de peste 2.250.000 ocurenţe care apar la simpla căutare pe Google “Greek New Testament”. Credibilitatea resurselor de pe internet este cea mai mare problemă. Au fost prezentate “principii de igienă” a căutărilor pe internet după resurse biblice, dar şi mijloace de testare şi selectare pentru a obţine o listă de surse credibile.  A fost prezentată şi o listă cu cîteva sute de link-uri utile pentru cercetătorul Noului TEstament în Limba Greacă.

UPDATE

În acest context a fost lansată pagina de internet “Greaca Noului Testament pentru Ghiţă, Nelu şi Lenuţa”. Vom reveni cu detalii.

A treia zi a început cu o dezbatere foarte fierbinte asupra relaţiei dintre etic-estetic, artă – artă creştină

Emilia Pop şi Natan Mladin au prezentat o lucrare în care se încearcă articularea unui construct teoretic pentru rezolvarea tensiunii dintre etic şi estetic.

Emilia Pop a prezentat premisele teoretice, apoi Natan a făcut un rezumat al posibilelor interpretări asupra pasajului cu Smochinul Blestemat din Evanghelii.
Smochinul este ilustrarea frumosului, a esteticului, în raport cu eticul, rodirea. Smochinul este un mincinos. Atrage privirea, dar ”minte”. Conceptul este învecinat cu ideea „mormintelor văruite”. Frumoase pe dinafară, din punct de vedere estetic, mincinoase din cauza lăuntrului, simbol al decadenţei etice.
Emilia Pop a revenit cu analiza povestirii lui Vasile Voiculescu, Mîntuirea Smochinului, o artă poetică.
Prezentatorii au făcut referire la relaţia dintre frumuseţe-puritate-nevinovăţie aşa cum rezultă aceasta din scrierile anticilor faţă de tradiţia creştină a interpretărilor.
S-a discutat despre cum ar trebui să arate o profesiune de credinţă a artistului creştin.
O chestiune demnă de dezbatere a fost relaţia dintre artă şi bine, artă şi rău, există o suprapunere între rău şi imoral sau sînt două categorii diferite? Există o artă creştină sau artişti creştini?
Au urmat dezbateri aprinse despre rostul şi rolul criticii şi criticilor de artă.

UPDATE

Pr. Nicolae Bodea a prezentat o lucrare despre interpretarea Sfintei Scripturi în Biserica Catolică. Au fost prezentate canoanele şi reglementările care delimitează zona de siguranţă în care se poate interpreta Biblia în conformitate cu tradiţia şi credinţa Bisericii. Lucrarea a fost descriptivă.

UPDATE

Pastor Drd. Marius Sabou a prezentat o lucrare referitoare la intenţiile evanghelistului Ioan. A fost discutată o formă verbală care poate schimba perspectiva despre funcţia acestor versete, dar şi perspectiva asupra intenţiei pe care Ioan a avut-o asupra scrierii Evangheliei. A fost analizată strategia şi mecanismului lui Ioan pentru a-şi convinge cititorii. A fost propusă o metodă de abordare a acestui text.

Metoda retorică a fost folosită încă de la început în analizarea Evangheliei. Prezentatorul s-a îndreptat asupra ei, după ce a survolat celelalte posibilităţi. După evaluarea modelelor retorice greceşti, prezentatorul ajunge la concluzia că Ioan nu foloseşte modelul retoric grec, ci un model retoric iudac care face apel la o autoritate externă, un maestru, un profet, de tipul “magister dixit”. S-a făcut apel la pasajul în care Natanael este convins prin simplul fapt că i s-a spus că este “sub smochin”.

Au luat naştere discuţii pro şi contra faptului că Ioan foloseşte modelul retoric grec sau modelul retoric ebraic.

 

UPDATE

Diac. Daniel Gligore a prezentat în finalul sesiunii de dimineaţă o meditaţie asupra Fiului Risipitor. Prezentatorul a citit textul scripturii, după care a propus o interpretare personală.

UPDATE

Actorul şi eseistul Răzvan Ionescu a susţinut o fascinantă prezentare despre memoria apei. Apelînd la rezultatele unui cercetător japonez care a demonstrat că apa formează cristale diferite în funcţie de diferiţi stimuli externi, muzică, rostire etc. Cu foarte mult aplomb şi umor, autorul prezentării a comparat textele liturgice şi noutestamentare care se referă la apă cu textele ridicole din Călăuza Ateistului, o carte tradusă din limba rusă în limba română în perioada comunistă.

Apa, ca materie în care se săvîrşeşte botezul, spălările ritualice, joacă un rol esenţial şi în Evanghelie, dar şi în vieţuirea bisericească.

UPDATE

În încheierea zilei a treia a avut loc expoziţia fotografului Voicu Bojan, Cina cea de taină.

A doua zi a debutat cu prezentarea dr. Cristian Bădiliţă asupra Evangheliei secrete a lui Marcu.

Dr. Bădiliţă a prezentat istoricul fascinant al descoperirii Evangheliei mistice a lui Marcu. Textul, descoperit în 1958, reprezintă trei pagini scrise de mînă. Descoperitorul a început să descifreze prima pagină din manuscris, scris în greceşte. „Manuscrisul este de la sfîrşitul secolului 17, de „mînă” care a trăit în secolul 18”. Nu existau dovezi de autenticitate asupra textului. De aici au fost generate tot felul de discuţii. Publicarea manuscrisului a generat dezbateri aprinse, descoperitorul fiind acuzat chiar de fraudă. Există cîteva indicii că acestui text îi pot fi identificate rădăcinile şi traseul. Finalmente a fost acceptată autenticitatea textului.

Textul, tradus de dr. Bădiliţă a fost citit şi analizat în cadrul şcolii de vară.

UPDATE

Dorin Axente a prezentat din punct de vedere teoretic critica narativă în contextul celorlalte metode.
Textul Evangheliei a fost văzut ca o fereastră, mai mult decît ca o oglindă. Dorin Axente a făcut o analiză comparativă a diverselor abordări literare, semnalînd o nouă epocă în direcţia studiilor biblice.
Evanghelia poate fi citită ca o nuvelă, cu personaje, narator, timp narativ. Experienţa lecturii textului, pentru unii autori, devine mai importantă decît înţelegerea acesteia.
S-a analizat distincţia dintre autorul real şi autorul implicit.
Au fost analizate conceptele de autor implicit şi cititorul implicit, cititor ideal, care înţelege toate subtilităţile textului şi care este nădăjduit de autor. El înţelege toate strategiile retorice şi toate jocurile de cuvinte, fiind părtaş lumii intelectuale a autorului.
Noi, cititorii reali, ar trebui să citim textul la fel ca cititorul implicit, cititorul ideal, lucru care este aproape imposibil, din cauza distanţei culturale.
Sînt mai multe direcţii în critica narativă.
Cercetarea orientată spre acţiune, spre intrigă. Întrebarea fundamentală este Ce s-a întîmplat?
A doua direcţie este orientată spre caracterizarea personajelor. Cine face ceea ce face?
A treia este orientată pe retorica textului. Cum se spune ceea ce se întîmplă?
Unul dintre cei mai mari paşi în studiile biblice îl reprezintă posibilitatea menţinerii în echilibru a diverselor metode.
Textul are o unitate de acţiune şi retorică, din pricina Duhului Sfînt, fiind un text inspirat, şi el trebuie citit ca un text literar, care poate fi înţeles, dar care poate schimba vieţile, efectul unui text analizabil literar, nefiind doar unul retoric.

UPDATE

Din cauza consistenţei prezentărilor şi prelungirii dezbaterilor, au fost operate două schimbări în program. Prezentarea despre etic-estetic a fost amînată pentru astăzi şi Stefan Colceriu a făcut un schimb cu Otniel Vereş.

Ştefan Colceriu a prezentat o lucrare fascinantă, cu bogată ilustrare grafică, Cînd Solomon descalecă, Reacţiile creştine din Testamentul lui Solomon la un topos iconografic din Antichitatea tîrzie.
Stefan colceriu analizeaza gemele magice care îl reprezinta pe Regele Solomon calare luptîndu-se cu o un demon-femeie, reprezentare a lui Lilith, naluca noptii.
Este analizata istoria lui Solomon în contextul în care Solomon este privit ca un biruitor biruit de propriile patimi, de propria pofta. Calaretul, care ar fi trebuit sa fie stapînul întelepciunii este biruit. El nu mai poate sa îsi împlineasca misiunea de exorcist.
Lucrarea tratează posibila legătură dintre gemele magice vehiculate de mediile ezoterice din secolele al III-lea şi al IV-lea după Cristos şi Testamentul lui Solomon, pseudoepigraf biblic creştin, redactat în secolul al IV-lea d. C.
După un studiu comparativ al surselor motivului călăreţului exorcist Solomon care ucide diavoliţa de pe gemele magice, comunicarea acreditează ideea că autorii Testamentului lui Solomon cunoşteau gemele magice şi tradiţiile esoterice iudaice de la care acestea se „revendicau”. Autorii Testamentului lui Solomon îl prezintă în ultima parte pe Solomon într-o lumină nefavorabilă, aceea de exorcist corupt şi inferior Mîntuitorului, lui Isus Cristos, formulînd astfel o critică implicită la imaginea de exorcist triumfător a Regeluilui Israel de pe gemele magice.
Motivul de pe geme este apoi urmărit în evoluţia sa creştină din epoca bizantină.

.
UPDATE

.
Dr. Octavian Baban a prezentat lucrarea Mimesis şi paradigma lucană a întîlnirii pe cale. Mimesis este un concept care este bine conturat încă înainte de a apariţia literaturii creştine.
Întîlnirea pe cale este un eveniment care se întîmplă foarte des în literatura lucană. Poveştile de călătorie şi marile întîlniri, tema întîlnirilor semnificative, aflărilor pe un drum.
Luca face o selecţie de întîlniri semnificative cu variaţii, dispariţii pe drum, ratarea întîlnirii, pierderea lui Isus, iudeii complotişti din fapte, întîlniri interpretate greşit.
Dr. Baban propune o teorie mimetică despre stilul literar şi teologia lui Luca.
Există dovezi ale prezenţei specificie de tip mimetic în Luca – Fapte care poate explica stilistic şi teologic mulţimea de întîlniri istorisite în aceste două lucrări ale lui Luca.
Această observaţie deschide o fereastră importantă spre înţelegerea teologia lui Luca despre călătorii şi întîlniri pe cale, despre relaţia sa cu istoria, despre ideologia sa, despre arta sa literară.

UPDATE

În conformitate cu programul anunţat, poetul Nichita Danilov a susţinut un recital de poezie. Cele cîteva poezii programatice construite în jurul metaforei grîului care îşi regăseşte odihna doar în ogor au trasat drumul conceptual pe care au fost presărate cîteva creaţii care au dezvăluit preocuparea pentru mister, relaţia cu divinitatea. “Nichita Danilov este un poet care recuperează ideea de inspiraţie poetică”  a spus Cristian Bădiliţă. “După ce asculţi poezia lui Nichita Danilov trebuie să asculţi tăcerea”, a spus Răzvan Ionescu.

UPDATE

În cursul serii a avut loc o discuţie referitoare la modalitatea în care se studiază şi ar trebui studiat textul biblic în ţara noastră. S-a discutat relaţia dintre exegetul locuit de Duhul, textului Duhului şi comunitatea Duhului. De asemenea, s-a analizat proiectul periegetic, cu avantajele şi dezavantajele lui, în contextul în care, în cursul zilei s-a propus folosirea unui evantai cît mai larg de metode pentru abordarea textului biblic.

Fiind la mijlocul perioadei şcolii de vară, s-a realizat o evaluare a întregului proiect. Cel mai mare cîştig al acestui fel de activiate este că oameni din diferite tradiţii sînt chemaţi lîngă textul inspirat care poate schimba nu  numai minţile, ci şi vieţile. Un grup a adus rugăciuni înaintea lui Dumnezeu pentru buna săvîrşire a lucrărilor care urmează.

Prima sesiune a şcoliii de vară a început cu prezentarea instrumentelor de lucru, concordanţe, dictionare, textele fundamentale de cea mai mare încredere.

A urmat prezentarea unor lucrări realizate de membrii Asociaţiei Române de Studii Religioase.

Cristian Bădiliţă, cu stilul bine cunoscut, cu largi paranteze bine informate, cu trimiteri repetate la textul grecesc, cu mult umor şi relaxarea specifică celui care este stăpîn pe subiect, a atacat portretul recent care i s-a făcut Mariei Magdalena. Maria Magdalena a fost vindecată de posesie demonică, nu există nici un indiciu despre o posibilă desfrînare sau vicii.

Nimic care să ţină de pervertire volitivă, vindecarea s-a petrecut împotriva unei maladii. Problema este că pseudo-tradiţia insistă pe suprapunerea dintre posedare demonică şi viciu. Prezentarea a continuat cu o privire spre celelalte femei slujitoare care însoţeau grupul ucenicilor, femei care făceau parte din aristocraţia evreiască. Acestea nu s-ar fi putut amesteca cu prostituatele. FAptul că este pomenit statutul social al celorlalte femei din jurul lui Isus, infirmă statutul de prostituată al Magdalenei.

Toată demonstraţia s-a realizat pornind doar de la textul Evangheliei, cu atac la aşa-zisele tradiţii care nu pot fi legitimate de datele pe care textul biblic ni le oferă. În final s-a făcut referire la felul în care feminismul încearcă să recupereze şi să utilizeze figura Mariei Magdalena.

UPDATE

Pietatea lăuntrică a fost subiectul de care s-a ocupat dr. Botica. Concept respins la început de unii cercetători, se poate dovedi cu textul biblic că Vechiul Testament este preocupat de inima omului, de intenţii, nu doar pe baza faptelor. Sentimentele, emoţiile, partea nevăzută, dinaintea faptelor este un domeniu care a părut mai degrabă preocuparea scriitorilor Noului Testament. Vechiul Testament, mai ales în literatura profetică şi poetică se uită la inima celor care aduc sacrificiile.

S-a pus în discuţie ideea de Templu uman care este insuficient, se face reinterpretarea ideii de templu, sufletul uman devine însuşi templu în care este prezent Logosul.

Spiritualizarea templului, mutaţia templu fizic – templu uman, templu din piatră – templu din carne este un proces început încă din scrierile VT, continuat în perioada intertestamentară şi săvîrşit în scrierile NT.

UPDATE

 

Dr. Dorin Frandeş a susţinut o lucrare privitoare la sonosfera Noului Testament. Sonosfera reprezintă totalitatea sunetelor care sînt produse de viu şi de cele lipsite de viaţă.

La fel cum există biosferă, atmosferă, există o lume a sunetelor. Avem o sonosferă a Vechiului Testament, dar şi o sonosferă a Noului Testament. A început totul cu un Cuvânt şi se termină cu o trîmbiţă. Geneza şi Apocalipsa sînt pline de sunete, vorbite sau cîntate.

Este oare sonosfera igienizabilă, răscumpărabilă? Ne îngrijim de atîtea lucruri neesenţiale, dar prea puţin de cum ne manifestăm sonor înaintea lui Dumnezeu.

Din punct de vedere acustic pe paginile Scripturii auzim de la sunete ale naturii, tunete, cutremure, glasuri, discursuri, sunete muzicale.

S-a realizat o tipologie a sunetelor din Biblie pentru a face o critică a sonosferei contemporane.

Omul este producător şi consumator de sunete. Acesta produce sunete care reflectă starea sa de cădere. Este oare posibilă o răscumpărare a sonogenezei umane prin contaminarea cu sonosfera biblică sau prin întreruperea din cînd în cînd, prin potenţiometru şi butonul off a suntelor. Prin ascultarea sunetelor create de natura lui Dumnezeu.

Este interesant că Dumnezeu ne-a dat posibilitatea de a ne abstrage de la vizual prin închiderea pleoapelor, dar nu ne-a dotat urechile cu închizători. Sîntem obligaţi să trăim în sonotopi.

Din discuţii a rezultat propunerea unor noi termeni, melosferă, pentru a izola zgomotele de suntele muzicale şi de imnosferă, muzica religioasă.

Prezentarea este rezumatul unei cărţi în curs de apariţie.

 

UPDATE

 

 

Rodica Bogdan a prezentat o lucrare despre coerciţie şi graţie în sărbătoare. Aspectele coercitive se referă la faptul că celebrarea, punerea deoparte a zilei a şaptea şi respectarea întregii paradigme ritualice erau legiferate, iar nerespectarea lor aducea implicit pedeapsa. În cazul nerespectării Sabatului, pedeapsa era capitală: “Cel care pângăreşte ziua de odihnă cu moarte să moară.”
Dacă în Vechiul Testament, exista un calendar strict, exact al celebrării, în Noul Testament, celebrarea se subînţelege ca exerciţiu zilnic, prin înnoirea de zi cu zi a credincioşilor. De la întâia liturghie pascală, crucificarea Mântuitorului, credincioşilor le este trimis Duhul. Isus Şi-a dat Duhul, şi astfel credincioşii pot să se închine de acum în duh şi adevăr. Sub aspect topic, sărbătoarea este extinsă, tot aşa cum sub aspect temporal, ea este nelimitat deschisă. Locul de închinare este înlăuntrul fiecărui credincios, pentru că fiecare este templul Duhului Sfânt. Constrângerile celebrării din Vechiul Testament, cu implicaţiile punitive, sunt înlocuite de libertatea harului, de libertatea iubirii de Dumnezeu care modifică definitiv şi complet parametrii celebrării.
Odată cu venirea lui Isus, are loc o resemantizare a sărbătorii. Nu omul pentru Sabat, ci Sabatul pentru om. Isus Se defineşte ca Domn al sărbătorii, al celebrării. Închinarea ritualică este înlocuită de închinarea în duh şi adevăr. Fiind zi de zi în prezenţa lui Dumnezeu, credinciosului îi este garantată o sărbătoare permanentă. Graţie graţiei, fiecare are acces în sfânta sfintelor. Aşa după cum lui Moise i-a strălucit faţa aflându-se în prezenţa lui Dumnezeu, pe munte, credincioşilor ar trebui să le strălucească feţele zi de zi, într-o celebrare permanentă.

UPDATE

 

Ciprian Simuţ a lansat o discuţie despre posibilitatea sau imposibilitatea apostazierii de către omul mîntuit, pornind de la textul din Evrei, capitolul 6.

Textul a fost analizat în original şi abordarea a stîrnit discuţii în jurul unor subiecte controversate cum ar fi: predestinare şi liber arbitru, posibilitatea de cunoaştere a Evangheliei de către demoni, fără posibilitatea mîntuirii, posibilitatea dăruirii Duhului în momentul botezului.

 

De asemenea, s-a ridicat întrebarea: Ce înseamnă a fi mîntuit? „Putem spune că sîntem mîntuiţi înainte de a trece pragul morţii?”. De ce nu mai au nici o şansă cei care răstignesc din nou pe Cristos? Este o problemă de trăire, de morală sau de credinţă, de iluminare, de cunoaştere?

Ce înseamnă şi care este diferenţa dintre a păcătui, simplu, şi a re-răstigni pe Cristos?

Cristian Bădiliţă a intervenit pentru o lămurire filologică asupra textului.

Discuţiile s-au aprins încă înainte de încheierea prezentării, aşa cum era de aşteptat, Ciprian Simuţ fiind întrerupt de mai multe ori pentru explicaţii suplimentare.

 

 

 

 

Discuţiile au fost înregistrate audio. Cu acordul autorilor, conferinţele vor fi tranferate pe web în vederea audiţiei.

Vă vom oferi date pe măsură ce conferinţa se desfăşoară.